Trupa de teatru "În Pom", înființată în anul 2011

 la Liceul Pedagogic "Carmen Sylva" Timișoara

- workshop de teatru-actorie - 8 aprilie 2015, orele 9.30-11.30 - la Colegiul Tehnic "Ion Mincu"

Workshop de teatru-actorie Colegiul Tehnic "Ion Mincu"
Clasele mari:- 12 martie 2015
Prof coordonator: Ariana Arsa

Workshop de teatru-actorie Colegiul Tehnic "Ion Mincu"
Clasele mici: - 8 aprilie 2015, orele 9.30-11.30 
Profesor coordonator: Livia Mocanu

Părerile participanţilor

Cu ce pot să încep oare ? Am găsit ! Ziua de marţi , 03.03.2015, o zi superbă de neuitat alături de o persoană minunată: Ana Maria Pandele. Doamna Ana-Maria este actriţă si a venit azi la şcoala noastră pentru o întâlnire cu elevii de la Clubul de carte. Momentul întâlnirii se apropia încet-încet, elevii încă se adunau în sala de clasă amenajată frumos de cei cinci băieţi făloşi din clasa mea şi de doamna Jebelean.
În sfârşit, aşteptarea s-a încheiat. Eram acolo cu toţii, unii pe scaune, alţii suiţi pe bănci, în spate, gata să o ascultăm pe Ana Maria, care la prima (dar şi la a doua) vedere este o femeie foarte deschisă şi prietenoasa – ce să mai zic? – sigură pe sine, că doar asta se înţelege din faptul că este actriţă.
Întâlnirea a început, toţi suntem atenţi, captaţi de tot ceea ce ne povesteşte doamna Pandele. Am povestit despre filme, despre cum este să fii cu adevărat un actor şi despre cât de de greu este, de fapt. Am pus întrebări şi au venit şi răspunsurile Doamna Pandele a menţionat că a fi actor e greu, trebuie să intri în pielea personajului, trebuie să uiţi de ale tale şi să fii doar tu cu personajul tău – să devii una cu el, pentru a cea publicului momente de neuitat.
Doamna Pandele a ales patru voluntari pentru a face un exerciţiu de teatru. Ea ne-a spus că aceste exerciţii sunt foarte multe şi diferite. Acest exerciţiu consta în faptul că unul dintre actori încearcă să-i impună celuilalt să iasă afară. Un exerciţiu care ne-a amuzat până la lacrimi, fetele alese s-au descurcat foarte bine! Am aplaudat mica scenetă facuta de cele patru. Întâlnirea a luat sfârşit aproape de ora 14, aşa că am făcut nişte poze cu tot grupul. A fost o experienţă de neuitat cu o persoană, dar si cu o actriţă minunată!

Teona David - IX D

Într-o zi de marți, ȋmpreună cu d-na profesoară de română şi cu alți colegi, ne-am adunat pentru a o cunoaşte pe actrița Ana Maria Pandele. Aceasta venise în vizită la şcoala noastră pentru a ne vorbi din proprie experiență despre avantajele şi dezavantajele actoriei. 

Ana Maria a început să ne vorbească mai întâi despre avantajele acestei profesii. Ne-a spus că actoria dezvoltă încrederea în sine. Copiii timizi, introvertiți, copiii care se tem să apară în fața unui public, considerând că nu sunt suficient de talentați, inteligenți, frumoşi sau amuzanţi au numai de câştigat din lecțiile de actorie. Pe lângă încrederea în sine, actoria îi ajută pe copii să vorbeasca în public, să devină independenți şi responsabili şi îi învaţă să gândească singuri. Actriţa ne-a mai spus că actoria poate deschide uşi şi către alte cariere în entertainement. Mulți dintre cei care lucrează astăzi ca producători, regizori, profesori de actorie, impresari, au studiat actoria atunci când erau copii. Ana Maria ne-a vorbit, bineînțeles, şi despre dezvantajele actoriei. Ea ne-a spus că actoria nu implică doar memorarea unor replici, ci multe altele: atenția care trebuie să fie atenția scenică, atenţia voluntară, atenţia distributivă, comportamentul față de obiecte, față de persoane, redarea scenică a senzațiilor, a sentimentelor, improvizația ca exercițiu al imaginației şi fanteziei creatoare. Repetiția ȋnaintea unui spectacol se face începând cu câteva luni bune înainte de a fi jucat spectacolul, pentru ca actorii să îşi ştie bine locul şi rolul pe scenă.
Ȋntâlnirea cu actrița Ana Maria Pandele m-a făcut să-mi dau seama că meseria de actor este foarte complexă şi implică extrem de multe reguli pe care actorul trebuie să le respecte pentru ca spectacolul în care joacă să fie unul de excepție.

Alexandra Gorunescu – IX D

Dragă jurnalule,
Astăzi am avut la şcoală o întâlnire cu actriţa Ana Maria Pandele. Ne-am strâns cu toţii într-o sală încăpătoare şi luminoasă, iar dumneaiei a vorbit prima dată cu o fată ce a participat la spectacolul Anna Karenina şi care a citit şi cartea lui Tolstoi, iar aceasta a răspuns cu emoţie la întrebările ei.
Când acest dialog s-a încheiat, Ana Maria ne-a explicat ce sacrificii face un actor pentru a-şi practica meseria, dar şi ce satisfacţii are un om care îşi alege această meserie. Niciodată nu m-am gândit că a fi actor presupune atâta muncă şi că un actor trebuie să-şi studieze atât de bine rolul încât să nu greşească. Apoi ne-a spus că un astfel de om repetă foarte mult pentu a-şi interpreta personajul foarte bine. Ne-a arătat o piesă de teatru ce doamnei i-a plăcut în mod special, iar când caietul a ajuns în mâinile mele am putut observa notiţele ce erau făcute pe margine şi care păreu a fi mai numeroase decât replicile. Întrebată de una dintre colegele noastre ce face un actor dacă îşi uită rolul, doamna Ana Maria Pandele ne-a dat un răspuns simplu „Improvizează!” şi ne-a spus că a avut şi ea un astfel de moment când, având de spus un monolog de douăsprezece pagini, la un moment dat nu şi-a mai adus aminte ce trebuia să spună. După două minute de haos, a respirat adânc şi şi-a continuat monologul. Aceasta ne-a spus că orice actor trece printr-un astfel de moment şi că aceste greşeli ne ajută să devenim mai buni în ceea ce facem.
În final, patru fete au realizat în perechi un exerciţiu de interpretare una încercând să o convingă pe cealaltă să iasă afară. Întâlnirea noastă s-a încheiat cu o minunată poză de grup.
Ce am învăţat? Că orice meserie, şi mai ales cea de actor, presupune mult efort pentu a ajunge la performanţă.

Sara Nica-Brînzei – IX D

Mă aflu într-o clasă plina cu elevi care așteaptă nerăbdători să afle ce vom face azi. E o zi însorită de marți şi activitatea noastră e pe cale să înceapă. Băncile și scaunele sunt aranjate pe marginile clasei, totul este pregătit, iar noi stăm așezați, așteptând.
Invitata noastră își face apariția alături de doamna profesoară. Ea se numește Ana Maria Pandele și este actriță la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara. Intrarea sa în clasă este luminată de un zâmbet și de o bună dispoziție pe care ni le insuflă și nouă. Acesta ne vorbește despre meseria sa, mărturisind că, în ciuda faptului că viața de actor pare simplă, e nevoie de multe sacrificii pentru a progresa cu adevărat.
Fiind întrebată cum se pregătește înainte de un spectacol, doamna Pandele spune că de obicei recitește cele mai importante replici și momente ale piesei, căci fiecare detaliu contează și, pe deasupra, până și locul în care se așază pe scenă este marcat cu o literă sau un semn.
De asemenea, un scenariu dintr-o piesă a actriței a fost dat să circule prin clasă, iar mai târziu am aflat că acesta este scenariul care i-a influențat în cea mai mare măsură viața reală.
Pe parcursul activității am aflat mai multe detalii despre viața sa, cum ar fi că are un băiat, elev în clasa a VIII-a, iar spre sfârșitul evenimentului, actrița a propus un exercițiu, punându-i pe cei care s-au oferit voluntari pe perechi, spunându-le că unul din ei trebuie să își convingă colegul să părăsească sala, iar celălalt să îl refuze. La finalul exercițiului, ea ne-a explicat că scopul acestuia este să ne învețe că un om poate fi convins în mai multe feluri, nu doar prin metode brutale, pe un ton ridicat, oferindu-ne ca exemplu un schimb de replici între ea și doamna profesoară de română, care era personajul ce refuză să iasă după ce este poftit să părăsească clasa.
În minutele ce au urmat, doamna profesoară i-a mulțumit actriței, împreună cu noi, apoi ne-a propus să facem o poză de grup împreună cu invitata noastră, pentru încheiere.

Andreea Buda – IX D

Marți, aparent o zi ca oricare alta, s-a dovedit a fi de fapt una din cele mai semnificative zile din perioada liceului, cel puțin pentru mine. E limpede că întâlnirile organizate de profesori și profesoare sunt mereu încântătoare, dar aceasta a fost de-a dreptul deosebită.
Am avut ocazia să întâlnim o actriță, fapt care era o premieră pentru mine. Vorbind despre această meserie, mi se pare că este una dintre cele mai grele, dar, în același timp, una dintre cele mai minunate ocupații. Un actor este cel care are o extraordinară stăpânire de sine și cel care știe să-și schimbe „măștile”. Cu toate că afirmația mea poate fi interpretată în două moduri (pozitiv și negativ), eu am spus-o din admirație, deoarece mi se pare dificil să fii în fiecare zi altă persoană, păstrându-ți totuși propriul sine. Îi respect pe cei care fac asta ca să-i distreze şi să-i educe pe alții.
Acum, revenind la întâlnire, din prima clipă în care am văzut-o pe doamna Ana Maria intrând pe ușă, am avut o primă impresie foarte bună, care n-a fost trădată când întâlnirea s-a sfârșit. Trăsăturile ei erau blânde, transmiţându-mi căldură. Este ceva în vocea ei ce îmi place în mod deosebit, dar cred că i se trage din caracter. Începând să vorbească despre un spectacol recent la care eu nu asistasem, am stat deoparte și am așteptat să ne împărtășească experiența scenică, ceea ce s-a și întâmplat. Înainte de asta, s-a adus vorba despre cartea după care s-a alcătuit scenariul, iar o colegă dintr-o altă clasă a analizat puţin spectacolul și lucrarea, din propriul punct de vedere.
În timp ce povestea despre viața de actor (care mi se pare extrem de solicitantă), a chemat dintre noi câţiva voluntari pentru a efectua un exercițiu care pentru noi părea o joacă. Dar, nefiind experimentați în domeniu, nu ne-am dat seama (sau am ignorat faptul) că acest joc ar putea fi, de fapt, o probă prin care ne arătăm deschiderea spre public, deoarece pentru astfel de acte ai nevoie, după cum am mai spus, de stăpânire de sine. Mai apoi, a făcut și doamna Ana Maria acest exercițiu cu doamna profesoară, spre distracția tuturor. Desigur, n-am ținut-o într-o veselie mereu. Am avut cu toții ocazia să frunzărim un caiet în care erau scrise planurile de organizare a unei repetiții sau ale unui spectacol, proces destul de complex.
În final, la sfârșitul întâlnirii, i-am mulțumit cu toții pentru ceea ce ne-a oferit prin prezența ei. Eu sunt mulțumită de faptul că ne-a arătat laturi ale omului prin metode pe care doar un actor le are la îndemână.

Iulia Cătlan – IX D

Marţea trecută am avut plăcerea de a întâlni o doamnă minunată. O femeie plină de viaţă, mereu cu zâmbetul pe buze, o actriţă desăvârşită, care îşi ia în serios meseria şi se bucură de ea.
Aceasta a fost invitată de doamna profesoară de limba română să petreacă puţin timp alături de noi. Trebuie să menţionez că această întânire a fost una pe care cu siguranţă nu o voi uita. Doamna Ana Maria Pandele ne-a vorbit despre meseria de actor. Am înţeles că actorii sunt nişte artişti care depun foarte mult efort pentru a ieşi totul perfect. Orice detaliu este important, orice mişcare şi chiar orice gest. Actorii trăiesc multe sentimente, iar atunci când sunt pe scenă, doar acel moment contează, orice alte gânduri trebuie uitate. Această meserie necesită de asemenea foarte multă pregătire şi dăruire şi trebuie să fii dispus să faci sacrificii. 
Am mai învăţat la acea întâlnire că trebuie să ne urmăm visele, indiferent de obstacole şi indiferent de ce crede lumea, pentru că, în final... totul va merita. Creştem şi ne maturizăm, iar la un moment dat vom ajunge la o vârstă când vom privi înapoi în viaţa noastră ca la un film. Întrebarea este: ne va plăcea acel film? Ne-am realizat scopurile sau ne-am lăsat descurajaţi? 
De asemenea, s-a mai făcut şi un exerciţiu de actorie, la care patru fete care s-au oferit voluntare s-au descurcat perfect, făcându-ne pe toţi să zâmbim. 
Întâlnirea s-a încheiat cu o poză de grup. Au fost nişte momente foarte frumoase. Mă bucur că am întâlnit un om atât de bun, de frumos, de la care am învăţat câteva lucruri şi care m-a încurajat, făcându-mă să mă gândesc la ce trebuie sa fac cu viaţa mea. 

Bianca Manea – IX D